Prietenul meu imaginar
Nu voiam sa va spun despre el, dar de cateva zile ma tot bate la cap si nu mai pot dormi noptile din cauza lui. E atat de insistent ca si dimineata cand beau cafeaua imi fumeaza tigarile de suparare ca nu spun nimanui de el.
Pe prietenul meu imaginar il cheama Razvan si ne cunoastem dintotdeauna.Adica de cand aveam eu 5 ani.De cele mai multe ori ne intelegem perfect... Dormim in acelasi pat, ne uitam la aceleasi posturi tv, mancam cam aceleasi feluri de mancare, chiar daca cand (cacofonie observata si lasata) merg la restaurant el vrea mereu ceafa de porc, eu comand mancaruri mai usoare ca doar sunt o domnisoara draguta ce vrea sa se marite cu orice pret. Chiar, nu stiti fo' unu care sa ma ia de soata? Stiu sa fac scandal, sa caut in telefon, sa dorm si sa imi fac singura unghiile - ceea ce ma face o nevasta de dorit!
Asa, sa revenim la Razvan. Acum cateva zile era sa ne certam rau de tot... si chiar am facut-o, dar mi-am dat eu seama ca e doar asa, de plictiseala, ca nu ma paraseste el pe mine ca nu mai prinde el asa conditii la alta! Si ce conditii: jumatate de pat numai a lui, scos in oras, o gramada de facilitati financiare (inclusiv blog care e numai al lui), nu da niciodata bani de cafea si mancare... si lista poate continua dar m-am plictisit sa aberez.
Acum ne-am revenit - ca doar cele mai dulci sunt impacarile dupa certurile astea mari.Da' cu ocazia asta am observat ceva la el: ii plac barbatii.La modul tandru si intelectual.Si m-am suparat ca mi-a ascuns acest lucru atatia ani! Le scrie poezii, se lupta pentru drepturile omului, a fost si in Kongo pentru ei (of, ce mult mi-a lipsit atunci)... Acum realizez ca pentru mine nu a facut niciodata asa ceva... nici macar pana la paine nu s-a dus pentru mine!
Vai, ce m-am putut enerva. Auzi, ba, Razvane, nu mai bine ma lasi tu in pace? Ca eu realizez ca de fapt tu te iubesti pe tine mai mult decat pe mine!Nu am nevoie de prieteni d-astia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu