Postarea 150

Despre frica. Adica despre cum am devenit eu curajoasa :) Cand eram mica eram fricoasa rau. Mi-era frica de intuneric, de injectii, de dentist, de apa, de pisici, de gandaci si alte insecte, in general cam de orice ii e frica oricarui copil. De multe dintre "fricile" astea am scapat. De exemplu, nu mai mi-e frica de intuneric pentru ca nu mai dorm singura-singura(fie dorm cu cainele, fie cu altcineva).De frica de injectii am scapat abia la 17 ani cand mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa-mi pun pierce in nas. Atat de bine m-am vindecat de frica asta incat a urmat tatuajul...apoi inca unul, si sper, cat mai curand, inca unul.De dentist mi-era atat de frica, cred ca cel mai frica...nici de gandaci nu mi-era asa frica. Numai cand auzeam freza aia cum zbarnaie. Intodeauna, dar intodeauna ieseam din cabinet rosie la fata de atata plans si cu promisiunile maica-mii ca e ultima oara...aiurea! Frica asta a disparut in timp, probabil odata cu varsta. De frica de gandaci nu am scapat. Da,chiar mi-e frica.Tot timpul cand vad un gandac imi imaginez cum ar fi sa se urce pe mine...si mi se face frica. Aaaa, si cu pisicile e poveste din clasa I. Am o baba in bloc la et. 1 care aduna pisici de pe strada si le tinea la ea in apartament(ea locuind singura,un pic sarita).Si cum coboram eu asa pe scari sa ma duc la scoala (nu ma ducea liftul ca eram prea slaba...dupa aia m-a invatat Aditza(asa il striga ma-sa..."Aditzaaaaaa....hai mama la masa" , "nu vin ", hai ma mama la masa","du-te in pula mea!"(asa se amuzau baietii mai mari pe seama lui, il invatatu injuraturi)....am pierdut si ideea...aha,deci: dupa aia m-a invatat Aditza sa pun un pietroi in lift ca sa ma duca.Si cum coboram eu pe scari, lejer , asa ca pt ora 7 dimineata, cand ajungeam la etajul 2 imi adunam toate puterile si o rupeam la fuga pe scari pana la parter pentru ca mi-era tare frica de pisicile aleia(din lipsa de spatiu in apartament mai stateau si in fata usii ei). Vroiam sa mai scriu niste chestii, dar mi-e lene, ma bag in pat sa ma uit la un film. Mai povestesc altadata. Aaaa mi-a venit o idee. Inainte sa am blogul asta aveam jurnal in care scriam mai rarut ce-i drept. O sa-mi printez toate postarile, in caz ca la batranete ma retrag in Cambodgia si nu o sa am calculator, sa am ce sa le arat copiilor mei :)) Eh...mi-e lene sa mai citesc odata ce am scris asa ca ii dau "publicati postare", si imi rog cititorii (aia 2) sa scuze eventualele greseli).