Ai vreodata senzatia ca trebuie sa te uiti inapoi,ca pierzi ceva important? Vorbind la figurat,sunt anumite momente pentru care ai vrea sa opresti timpul in loc, dupa care uiti si privesti spre viitor, astepti cu mare nerabdare alte momente dar cand vin, destul de rar, nu le pretuiesti...Sau se intampla ceva ce umbreste acel moment frumos din trecut. Si treci peste....
Nu vreau sa uit, nu vreau sa trec peste, nu vreau sa cresc si nu vreau sa ma marit.Vreau sa mai traiesc in trecut, sa ma mai bucur de cluburi si iesiri fara sa ma simt apasata de priviri ciudate care asteapta sa ma comport ca la 23 de ani. Am deja servici si alte probleme mai mult sau mai putin exagerate de mintea si imaginatia mea. Nu pot sa ma opresc aici? De ce trebuie sa iau decizii, sa imi asum si mai multe responsabilitati, sa cresc?
Vreau sa ma intorc in trecut,intr-o camera de camin din Regie jucand septica si band bere pana la 6 dimineata; inghetand de frig intr-o masina,intr-o vale,in noaptea de inviere; pe niste dealuri in mijlocul iernii; la Brasov sus la belvedere;la cumparaturi fara sa fiu nevoita sa ma uit in portofel,ca sa-mi ajunga banii,pe drumul dintre Busteni si Sinaia,serile in care stateam in fata blocului cu oameni care acum sunt deja casatoriti,unii chiar au si copii,spunand povesti cu fantome si morti,pana mi se facea frica sa ma mai duc in casa...Vreau sa cresc mica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu